Treceți la conținutul principal

Postări

Eram fericiți și nu știam?

”Eram fericiți, dar nu știam” este noua afirmație care a împânzit rapid internetul. Eram fericiți că puteam să mergem în magazine liniștiți? Că puteam merge la cinema, la competiții sportive, la terase sau în cluburi? Poate că da, sau poate era doar o iluzie a fericirii noastre. Vin și vă intreb: fericirea voastră a constat în lucruri trecătoare? În lucruri lipsite de fond, dar cu o formă atât de atrăgătoare? Dați-mi voie să cred că nu, și că perioada asta pe care o traversăm cu toții acum este una de maximă introspecție. Mulți ne vom da seama acum ce contează cu adevărat pentru trupul si sufletul nostru și ce a fost o simplă amăgire sau o formă de a fugi de lucrurile care, în fond, definesc viața în toate aspectele ei. Mai dați-mi voie și sa cred că perioada asta ne va demonstra că lucrurile de care eram atât de dependeți, au o cu totul altă însemnătate acum. De pildă telefonul. Un device pe care îl foloseam până acum mai mult pentru o oază de liniște, de informații și dive...
Postări recente

Alege să fii om!

Nu am scris nimic legat de contextul actual până acum. Am fost, si sunt in continuare, convinsă că cel mai bun gând vine din interiorul fiecăruia dintre noi. Am citit multe articole, m-am speriat, m-am liniștit, apoi iar m-a cuprins o stare de agitație, ca mai târziu să înțeleg că toate răspunsurile de care am nevoie sunt în interiorul meu. Am încurajat oameni să nu facă din disperare un stil de viață. Să își ia informațiile corecte, de care au nevoie, dar în mod rațional, lucid și decent. Este foarte important ca în această perioadă să ne regăsim pe noi, să fim noi împăcați cu acțiunile noastre și să punem capul pe pernă liniștiți că am făcut tot ceea ce a ținut de noi pentru o depășire mai rapidă a valului pe care acum cu toții facem surf. Revenind la răspunsurile pe care le avem în interiorul nostru: vă încurajez ca în această perioadă să descoperiți sau să redescoperiți pasiunile pe care poate până acum nu ați avut timp să le exploatați. Cântați, scrieți, citiți, pictați, ...

VAMAIA

“Ai v ăzut vreo chitară în vamă?” ”Nu!” ”Ai văzut vreun foc de tabără si tineri strânși în jurul lui?” ”Nu ...” ”Pentru mine vama este echivalentă cu un singur cuvânt...” ”Care este acela?” ”SPIRIT” Născută și crescută la malul mării, am avut întotdeauna în suflet spiritul rebel si euforic care iubește apusul și răsăritul de după valuri, care adoră să privească infinitul apei și atingerea nisipului si care nu concepe să nu își petreaca măcar o noapte pe an cu prietenii pe malul mării, stând și povestind, râzând și bucurându-se că destinul i-a oferit șansa de a se bucura de o parte din natura asta excepțională. Plâng ... pentru că în ciuda zâmbetelor neșterse de pe fața mea, sunt un om sensibil căruia i se pune un nod în stomac și o lacrimă în ochi când simte că deși nu îi cunoaște pe oamenii din jurul ei, marea îi oferă sentimentul de apartenență și de prietenie. Stațiunea unde am crescut este Mamaia. Nu, nu sunt arogantă și nici nu mă laud cu asta. Îi mulțu...

Muntele - o veșnicie de liniște

Cândva munții adăposteau locuințele oamenilor. Apoi peșterile din munți au devenit loc de rugăciune și de refugiu. Într-un fel sau altul, muntele a fost întotdeauna un loc unde s-a căutat liniștea.  Azi, muntele este motiv. Motiv de a face fotografii pe care să le distribuim pe rețelele sociale.  Câți dintre noi mergem la munte doar ca să îl privim, să ne liniștim și să-i mulțumim că este și va fi aici, la noi acasă?  Pentru mine, muntele înseamnă LINIȘTE.  Pentru tine?  M-am născut și am crescut până la vârsta de 20 de ani la malul mării. Știu, sunt o norocoasă din punctul ăsta de vedere. Nu mi-am făcut niciodată rezervare la vreun hotel pentru sezonul estival, nu mi-am făcut griji că poate se strică vremea și eu nu apuc să fac o plajă toată vara,și cu siguranță nu am tânjit niciodată să văd marea. Sunt recunoscătoare destinului că din buletinul meu curg nisip și apă sărată.  Cu toate astea, mereu am fost genul de persoană care ...

Ce(tăți) avem!

M i-am propus acum ceva timp că nu îmi voi petrece vacanțele în țări străine până când nu voi epuiza toate locurile -de văzut- din România. Ultimile vacanțe s-au scurs în zone cu încărcătură istorică. Cetatea Făgărașului e cea din urmă destinație bifată. Nu am avut în plan ieșirea asta însă, pe ultima sută de metri, m-am gândit că nu vreau să îmi petrec mini-vacanța în vârful patului cu o pungă de chipsuri lângă mine. La ora 7:00 aproape că nu era nimeni pe străzile Bucureștiului. Am mers ață până pe valea Prahovei acolo unde am avut timp berechet să îmi adun gândurile, să ascult un album de la cap la coadă, să fac poze și să găsesc răspuns la întrebările: “cine suntem?”, “de unde venim?” și “încotro mergem?” că la cetatea Făgărașului s-ar putea să se închidă până ajungem noi.Slavă Domnului că am ajuns cu o oră înainte de închidere. Am plătit cei 7 lei la intrare (noroc că sunt studentă. Altfel, plăteam dublu plus încă un leu) și am pătruns în poveste. Și cum o poveste nu e ro...

De ce m-am apucat să fac voluntariat?

Voluntariatul nu înseamnă să faci neapărat parte dintr-o asociație ca să ai garanția că faci ceea ce trebuie pentru oamenii mai puțin norocoși!

Atunci când cinci puncte de pe o mână nu înseamnă numai un tatuaj

Acest text este radiografia unui stil de viață: FURTUL               1968. Nicolae Dumitrescu își petrece ultima zi la casa de copii din Siliștea-Gumești. Are 15 ani și de tot atâția se zbate între copilărie și drumuri Sibiu-Râmnicul Vâlcea și acum, sătucul lui Marin Preda.Părinții lui au sfârșit într-un accident când el era prea mic ca să poată sufla prima lumânare de pe tortul lui. Pe frați nu i-a mai văzut de mulți ani. Nicu este unul din cei cinci frați rămași în viață. Au fost șapte dar boala a răpus doi dintre ei. Vasile, fratele lui Nicu, a copilărit în aeleași case de copii dar a împlinit 18 ani și trebuie să se descurce de unul singur.  La fel și Nicu, care nu se poate obișnui cu ideea că nu va beneficia de o garsonieră pentru nefamiliști. Are un frate pe care nu îl mai poate ascunde și asta îl obligă să se gândească ce are de făcut cu viața lui. Cu un nod în gât dar îndeajuns de nervos încât să n...