Eram fericiți și nu știam?

”Eram fericiți, dar nu știam” este noua afirmație care a împânzit rapid internetul. Eram fericiți că puteam să mergem în magazine liniștiți? Că puteam merge la cinema, la competiții sportive, la terase sau în cluburi? Poate că da, sau poate era doar o iluzie a fericirii noastre.

Vin și vă intreb: fericirea voastră a constat în lucruri trecătoare? În lucruri lipsite de fond, dar cu o formă atât de atrăgătoare? Dați-mi voie să cred că nu, și că perioada asta pe care o traversăm cu toții acum este una de maximă introspecție. Mulți ne vom da seama acum ce contează cu adevărat pentru trupul si sufletul nostru și ce a fost o simplă amăgire sau o formă de a fugi de lucrurile care, în fond, definesc viața în toate aspectele ei.

Mai dați-mi voie și sa cred că perioada asta ne va demonstra că lucrurile de care eram atât de dependeți, au o cu totul altă însemnătate acum.

De pildă telefonul. Un device pe care îl foloseam până acum mai mult pentru o oază de liniște, de informații și divertisment, astăzi este folosit în principal pentru a comunica cu cei dragi, de a-ți vedea părinții și de a face ca distanța să nu mai fie atât de greu de suportat. Am descoperit astfel primul lucru care contează acum, dar de ”fericiți” ce eram înainte, nu am putut vedea – Familia.

Continui în aceeași notă: de ”fericiți” ce eram înainte, tindeam să fim înconjurați în mediul profesional și nu numai, de oameni cu un anumit statut social, oameni respectabili așa cum destul de vag îi numim noi, oameni cu o anumita situație financiară și influență. De ”fericiți” ce eram, nu ne gândeam o secundă la oamenii de pe câmp, spre exemplu, care lucrau hectare întregi ca să avem noi ce să cumpărăm din magazine, așa numitele produse bio românești, după care cu toții tânjeam. Vin acum și vă întreb: de cine aveți mai multă nevoie acum? De serviciile cui? Și poate că nu pun eu bine întrebarea și o să spuneți că depinde de context. Corect! Contextul este viața, așa cum alegem să ne raportăm la ea, la valorile ei.

Prin aceste cuvinte, am mai marcat un nou cuvânt care sper că ne va fi călăuză după această perioadă – Respectul.

În disperarea de ”a fi fericiți” am căutat popularitatea. Am căutat să ne remarcăm cumva, fiecare în felul lui: prin muncă, prin diferite acțiuni, prin postări pe Facebook care să atragă atenția. Zecile și sutele de aprecieri ne-au bucurat pe moment. Am făcut toate lucrurile astea trăind într-o lume virtuală fără să știm că brusc, vom fi închiși în casă iar aprecierile de pe Facebook nu îți alungă singurătatea. Am încurajat întotdeauna socializarea în detrimentul postărilor pe diferite rețele. Pune în cuvinte fericirea, supărarea, tristețea, dezamăgirea, suferința, regretul, iertarea ... vorbește! – Relații interumane.

În această perioadă o să înțelegem, sper, că lucrurile materiale nu te fac un om fericit. Mașina pe care o conduci ai vrut să fie una scumpă, confortabila, tunată și cu o culoare stridentă, să întoarcă cu toții privirile pe stradă când treci tu. Dar oare ce rost are acum când străzile sunt goale? Cine îți mai vede ”valoarea” după care ai tânjit atât de mult? Autoturismul este o necesitate, nu un motiv de laudă. Laudă-te cu ce faci pentru alții, cât de mult i-ai ajutat și ai fost alături de ei când au avut nevoie. Dă voie sa mai ia naștere o virtute prin tine – Modestia.

Ne-a plăcut să ne răsfățăm cu tot felul de preparate și să trăim o viață opulentă, măcar la suprafață, dar acum învățăm să punem punct consumerismului necontrolat, sau cel puțin așa sper. Învățăm să fim recunoscători, să ne dăm seama că putem să trăim frumos fără să abuzăm. Este atât de greu să îți însușești și – Cumpătarea?

În acest timp o să începem să credem că nimic nu este întâmplător. Ca totul se întâmplă cu un anumit scop: o lecție, un semnal de alarmă, o avertizare. Nimic nu este lăsat în voia sorții iar noi, oamenii, ne putem schimba destinul prin alegeri. Acele alegeri de care vă povesteam și zilele trecute. Așadar, începem să credem în ceva, în orice, dar credem ... – Credința.

Poate veți spune că fericirea voastră consta în ieșirile prin parc, în liniștea pe care o oferă marea, în căldura dealurilor și a munților, însă peisajul lăsat în urma omului strică frumusețea naturii. Ambalaje, plastice, gume de mestecat, pungi, conserve, pahare și alte obiecte, nu defintesc dragostea pentru natură. Deci, fericirea era una superficială. Vreau să cred că acum o să începem să prețuim mai mult împrejurimile și o să fim recunoscători că întreaga natură ne-a așteptat ca să adăugăm la valorile noastre – Recunoștința.

Let’s think!

Fericirea ta a fost și nu ai știut? Sau va începe odată cu omul nou care vei fi?